Ce este în neregulă cu mine? Este o întrebare pe care alegeam să mi-o pun foarte des încă de când eram doar un copil.
Obișnuiam să am zile grele înca din grădiniță când copii nu vroiau să se joace cu mine și nu înțelegeam de ce? Ajungeam acasă și o întrebam pe mama mea dacă hainele mele s-au murdărit din greșală? Mama spunea că nu. Întrebarea aceasta a rămas implementată în gândurile mele deoarece bunica mea, care este cea mai uimitoare femeie din lume alături de mama desigur spunea mereu că hainele tale te reprezintă și niciodată nu mă lăsa să ies cu pantofi murdari din casă sau cu gluga nearanjată, ceea ce într-o perioadă mi se părea extrem de enervant.


Am scăpat și de grădiniță însă întrebarea mea tot nu și-a găsit răspunsul. În clasele primare am cunoscut-o pe cea mai bună prietenă a mea, care mi-a schimbat viața. Din acel moment petreceam tot timpul din lume împreună. Am învățat foarte multe de la ea și am văzut că pot avea și eu prieteni.


Acestea au fost momentele în care am început să realizez care este problema cu mine și să cred că mă apropii de răspunsul pentru marea întrebare. Am observat că sunt o persoană extrem de timidă așa că până în clasa a șasea m-am schimbat puțin și am început să socializez cu lumea. Până atunci lista mea de prieteni a devenit puțin mai lungă.
Atunci treceam în perioada mea de rebeliune și atunci era perioada când și băieții începeau să îmi dea atenție. Chiar mai multă decât mă așteptam. Vă dați seama cât de fericită eram eu în secret că sunt și eu băgată în seamă nu? 😹  Dar pe lângă asta tot simțeam că mă deranjează ceva, dar nu mă gândeam așa de mult la asta.
Au trecut trei ani și am intrat la liceu. Pentru cei care mă cunosc știu că am frecventat liceul la Cluj, dar acolo situația nu a fost atât de roz pentru mine. Nu mă puteam integra. Eu eram tipa aceea îmbrăcată mereu în negru cea de care toți se fereau știți ca și în filmele cu liceeni? 😹


Din nou am început să să mă întreb ce e în neregulă cu mine? Mă uitam la fetele drăguțe, confidente, amuzante din jurul meu și nu înțelegeam de ce nu pot fi și eu așa. Eram la pământ, când viața mea a făcut o întorsătură mare și am legat o prietenie cu un băiat extrem de înțelegător, care și el trecea prin anumite lucruri în perioada aceea. Am devenit cei mai buni prieteni. Totul a devenit mai ușor și am început să mă integrez, până când prietenul meu a terminat liceul aveam deja un număr destul de semnificativ de prieteni, care la un moment dat mi-au întors spatele și am devenit din nou singuratică.


Am fugit de problemele mele la o altă scoală mai aproape de casă unde am avut o viată socială foarte bună.
Au trecut anii și am realizat un lucru. Am găsit răspunsul pentru marea mea întrebare. Ce este în neregulă cu mine? Nimic. Nimic nu este ne regulă cu mine. Sunt o persoană cu vise mari, puțin timidă, căreia îi plac gândurile profunde și care poate fi chiar amuzantă uneori sau doar crede că poate 😹.


Am mai multe stiluri. Am zile în care mă îmbrac în negru sau în haine extrem de comode și am o stare de spirit mai liniștită, am zile când mă pregătesc ore în șir doar ca să ies să îmi fac cumpărăturile. Am zile în care mă simt adorabilă și am zile când sunt cea mai antisociabilă. Dar un lucru e sigur sunt o persoană care întotdeuna va căuta calitățile cuiva în loc să se uite la defecte și mereu va face orice ca să ajute persoanele la care ține. Deci nu, nimic nu este ne regulă la mine și dacă unii vor să mă numească ciudată nu mă deranjează pentru că sunt cine vreau să fiu și zilele astea marea întrebare nu este ce este în neregulă cu mine ci, ce pot să fac să fie mai bine?
○
○
Fotografiile sumt realizate de către Fianna Photography (excepție 3 și 5).
Puteți găsi pagina ei de Instargam aici ❤